Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Rezumat.

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de

moarte ca Toate poveștile și aceasta

începe cu A fost o dată ca niciodată că

de n ar fi nu s ar mai povesti un

împărat mare și soția sa amândoi tineri

și frumoși deși iubeau copiii și își

doreau să aibă unul al lor împărăteasa

nu rămânea însărcinată într o zi

împăratul auzi că într un sat vecin

există un unchiaș care ar putea să i

ajute așa că porni cu mic cu spre casa

omului Bine ai venit spuse Unchiașul

când îl văzu pe împărat la ușa sa știu

de ce ești aici dar dorința ta nu o să

ți aducă fericire nu mă interesează zise

împăratul Vreau neapărat să am un copil

Ei bine Pot să te ajut o să ai un copil

pe Făt Frumos și drăgăstos dar nu o să

te bucuri prea mult timp de el Zis și

făcut după doar câteva zile împărăteasa

a rămas însărcinată Cum ave it pe lume

mititelul s a pus pe un plâns de nu

puteai să l împaci Orice ai fi făcut

Taci Dragul tatei zicea împăratul că ți

voi da bogății multe nu mai plânge că o

să ți aduc cea mai frumoasă fată ca să

te însori cu ea și tot așa dar copilul

tot nu se liniștea într un final îi zise

dacă te oprești din plâns îți dau

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de

moarte abia atunci liniștea cuprinse

palatul

împărătesc anii treceau iar băiatul se

făcea tot mai stet și mai curajos

întreaga împărăție era mândră că are un

așa urmaș la tron cu toate acestea în

ziua în care a împlinit 15 ani făți

frumos i a zis tatălui său Tată a venit

vremea să mi dai ce m ai promis la

naștere dar bine fiule de unde pot eu să

ți dau un astfel de lucru nemai auzit

atunci sunt nevoit să cutreier toată

lumea până ce voi găsi Tinerețe fără

bătrânețe și viață fără de moarte așa că

Făt Frumos se duse în grajdurile

împărătești cu gândul să și aleagă un

armăsar pentru călătoria la care Visa de

când se născuse dar mare II fu mirarea

când cel mai pricăjit cal îi vorbi și l

sfătui să i ceară împăratului paloșul

Sulița arcul Toba cu săgețile și hainele

pe care le purta el când era tânăr doar

cu ele putea duce la bun sfârșit planul

Zis și făcut când totul fu pregătit

calul se scutură și deveni un armăsar

frumos puternic și cu patru aripi de azi

în trei zile plecăm îi spuse Băiatul a

treia zi de dimineață împăratul și

împărăteasa toți boierii cei mari și cei

mici ostașii și toți slujitorii curții

plângeau știind că Făt Frumos pleacă la

drum dar decizia era deja luată așa că

băiatul porni spre răsărit și merse până

ce ajunse la o câmpie întinsă plină de

oase să știi stăpâne că aici suntem pe

moșia unei gheonoaie care e atât de rea

încât mănâncă Orice om ajunge pe tărâmul

ei mâine o să vină să te înfrunte dar să

nu te sperii ci să fii gata să tragi cu

arcul în ea a doua zi călătorii noștri

porniră la drum și dintr oată în spatele

lor se auzi un zgomot

groaznic bum atunci calul îi zise Ține

te bine de mine că se apropie gheonoaia

dărâmând copacii din jurul ei și calul

se ridică în aer ca vântul iar Făt

Frumos o lovi pe gheonoaie cu o săgeată

drept în picior stă i Făt Frumos că nu

ți fac nimic mulțumește i calului tău

căci dacă nu era el te mâncam fript

pentru vitejia voastră Vă invit în casa

mea să vă pun la masă cu mâncăruri alese

după trei zile călătorii noștri se

pregătiră din nou de drum dar nu înainte

de a i vindeca piciorul rănit

ghionoaie și merseră până la o câmpie

frumoasă pe de o parte cu iarba

înflorită iar Pe de altă parte arsă Aici

suntem pe moșia unei scorpii soră cu

gheonoaia când e supărată varsă foc și

smoală se vede că a avut vreo ceartă cu

sora sa și a pârlit iarba pe unde a

trecut cu cele trei capete să ne odihnim

puțin stăpâne ca să fim gata de luptă

bum bum se auzi atunci fi gata stăpâne

că se apropie scorpia cu o Falcă în cer

și cu alta în pământ vărsând flăcări cât

aici zice bum Făt Frumos o săgetă și i

zbură un cap ai milă de mine Făt Frumos

se Rugă scorpia că nu ți mai fac niciun

rău atunci băiatul îi lipi înapoi capul

și porni din nou la drum după o

călătorie lungă cei doi prieteni

ajunseră la un câmp cu flori într un

ținut unde era mereu primăvară și

mirosea frumos

frumos stăpâne mai avem un hop de trecut

Aici este palatul unde vei găsi Tinerețe

fără bătrânețe și viață fără de moarte

El este înconjurat de o pădure deasă și

înaltă unde stau cele mai sălbatice

animale din lume e imposibil să trecem

prin pădure așa că vom încerca să zburăm

pe deasupra tu Ține te bine Și hai la

drum acum că animal sunt la ora mesei și

avem șanse să le

păcălim Zis și făcut cei doi au zburat

sus pe deasupra pădurii până la poarta

Palatului cine credeți că i aștepta

acolo o zână înaltă drăgălașă și

frumoasă Bine ai venit Făt Frumos ce

cauți pe aici caut Tinerețe fără

bătrânețe și viață fără de

moarte Aici este Vino să le întâlnești

și pe surorile mele mai mari or să se

bucure când or să vadă că ne a trecut

pragul un om rămâi alături de noi Făt

Frumos spuseră în cor fetele poți să

descoperi toate locurile din jurul

Palatului dar te rugăm să nu mergi în

valea plângerii că va fi vai și amar de

tine după mult timp petrecut la palat

băiatul ieși la vânătoare și alergă după

un iepure care l ademenise fix în valea

plângerii deodată îl apucă un dor foarte

puternic de părinții lui am trecut din

greșeală în valea plângerii le spuse el

fetelor la întoarcerea acasă și acum mă

topesc de dorul părinților mei așa că

trebuie să merg să i văd Nu pleca

părinții tăi nu mai trăiesc de sute de

ani și e posibil să mori și tu dacă

pleci de la Palatul nostru dar nicio

rugăminte nu l înduplecă să rămână așa

că încălecă și porni la drum nimic din

ce și amintea nu mai era la fel pădurile

se schimbaseră în câmpii iar în locul

ținuturilor stăpânite de scorpie și

ghionoaie Erau acum orașe mari cum se

putea ca în câteva zile să se schimbe

atât de multe lucruri se gândea Făt

Frumos fără să știe că el stătuse sute

de ani alături de cele trei surori cu

barba albă până la brâu el ajunse într

un final la împărăția tatălui său Aici

erau alți oameni alte orașe alte locuri

decât cele cunoscute rămâi sănătos Eu mă

întorc de unde am am plecat îi spuse

atunci calul Văzând cât de mult a

îmbătrânit stăpânul său cu lacrimi în

ochi băiatul cercetă fiecare cămară

fiecare colț ce i aducea aminte de

copilărie Dar totul era dărâmat căutând

într o parte și în alta